Conform orarului planificat, am plecat la ora 8.30 ca sa avem cit mai mult timp la dispozitie. Primul loc la care urma sa mergem era Izvorul riului Bic. Izvorul acestui mic riulet, (mic dar voinic) se afla in apropierea satului Temeleuti.In apropierea izvorului am facut prima pauza pentru a ne prezenta si a ne cunoaste reciproc. E un truc ce il practicam totdeauna cind iesim in grupuri mari si nu ne conoastem toti. "Facem un cerc si trebuie sa ne prezentam si sa repetam numele si hoby-ul vecinului din stinga. Asa toti au ocazia de a se conaste in timp scurt." La aceasta “reuniune” am aflat ca in grupul nostru de 16 persoane erau 6 americani, 1 domnisoara din Novosibirsk (Rusia), restul din Moldova.
La izvorul riului Bic am ajuns repede, el fiind ascuns intr-o padurice, care cindva era o rezervatie naturala organizata ce cuprindea 3 sate.
Acum au mai ramas doar citiva pari si plasa metalica gaurita.
De aici am revenit la microbus si am plecat spre punctul de la care urma urcarea spre cel mai inalt loc din Moldova. Am oprit in aporopierea a 2 lacuri. De aici incepea dealul pe care in scurt timp ne si urcam, spre Dealul Balanesti. Padurea am descoperito multicolora, un galben/sur cu rosu aprins… Am trecut pe linga o ripa adinca, ca apoi sa ajungem la un drumusor care intra in satul Cabaiesti. Aici am baut apa de la un izvor ce curgea destul de puterinic, in comparatie cu izvorul Bicului. Am continuat drumul printre dealurile lipsite de copaci. In departare se vedeau oi ce pasteau linistit iarba pe care le-a mai lasat-o toamna. Dealurile de jur imprejur erau taiate ca de cutit de niste ripi foarte adinci, m-am apropiat de una sa-i vad adincimea deodata mi s-au inmuiat picioarele :) deasupra prapastiei
La cel mai inalt loc din Moldova am ajuns pe la orele 14. Din pacate nu exista nici un indicator sau vreo placuta care sa indice ca acel loc e cel mai inalt de la noi din tara. Doar o gaura pentru un viitor stilp ce va indica altitudinea si paznicul de la antenele telefoniei mobile ne-au confirmat ca am ajuns pe “Everestul Mioritic”. Dupa ce ne-am facut citeva poze am mers la o poienita sa luam masa mult asteptata. La locul de unde urma sa ne ia microbusul am ajuns cu cca 20 de minute mai devreme, timp in care americanii din grupul nostru au facut poze la toate carutele care treceau prin apropiere :) Au ramas uimiti de o caruta ce avea rotile metalice si fara amortizare. Si intrabau probabil cit de placut e sa mergi cu ea.
In Chisinau am ajuns la orele 18. Toti multumiti de ce am realizat si mai ales de ce am vazut. Afara de locurile deosebit de frumoase am avut ocazia sa cunosc si oameni deosebiti. Majoritatea americanilor au vazut foarte multe tari, iar ceea ce au vazut in aceasta zi de duminica le-a fost pe plac. Au apreciat mult naturaletea locurilor si a oamenilor pe care i-au intilnit in acest tur. Sper ca vor avea motiv sa transmita si prietenilor impresiile.
La izvorul riului Bic am ajuns repede, el fiind ascuns intr-o padurice, care cindva era o rezervatie naturala organizata ce cuprindea 3 sate.
Acum au mai ramas doar citiva pari si plasa metalica gaurita.
De aici am revenit la microbus si am plecat spre punctul de la care urma urcarea spre cel mai inalt loc din Moldova. Am oprit in aporopierea a 2 lacuri. De aici incepea dealul pe care in scurt timp ne si urcam, spre Dealul Balanesti. Padurea am descoperito multicolora, un galben/sur cu rosu aprins… Am trecut pe linga o ripa adinca, ca apoi sa ajungem la un drumusor care intra in satul Cabaiesti. Aici am baut apa de la un izvor ce curgea destul de puterinic, in comparatie cu izvorul Bicului. Am continuat drumul printre dealurile lipsite de copaci. In departare se vedeau oi ce pasteau linistit iarba pe care le-a mai lasat-o toamna. Dealurile de jur imprejur erau taiate ca de cutit de niste ripi foarte adinci, m-am apropiat de una sa-i vad adincimea deodata mi s-au inmuiat picioarele :) deasupra prapastiei
La cel mai inalt loc din Moldova am ajuns pe la orele 14. Din pacate nu exista nici un indicator sau vreo placuta care sa indice ca acel loc e cel mai inalt de la noi din tara. Doar o gaura pentru un viitor stilp ce va indica altitudinea si paznicul de la antenele telefoniei mobile ne-au confirmat ca am ajuns pe “Everestul Mioritic”. Dupa ce ne-am facut citeva poze am mers la o poienita sa luam masa mult asteptata. La locul de unde urma sa ne ia microbusul am ajuns cu cca 20 de minute mai devreme, timp in care americanii din grupul nostru au facut poze la toate carutele care treceau prin apropiere :) Au ramas uimiti de o caruta ce avea rotile metalice si fara amortizare. Si intrabau probabil cit de placut e sa mergi cu ea.
In Chisinau am ajuns la orele 18. Toti multumiti de ce am realizat si mai ales de ce am vazut. Afara de locurile deosebit de frumoase am avut ocazia sa cunosc si oameni deosebiti. Majoritatea americanilor au vazut foarte multe tari, iar ceea ce au vazut in aceasta zi de duminica le-a fost pe plac. Au apreciat mult naturaletea locurilor si a oamenilor pe care i-au intilnit in acest tur. Sper ca vor avea motiv sa transmita si prietenilor impresiile.